Elevii cu dizabilităţi sunt expuşi
unui anumit risc, în special în mediul academic. Se ştie că, în mod
proporţional, aproape de două ori mai mulţi elevi cu dizabilităţi renunţă la
şcoală. În clasă, elevii cu dizabilităţi se confruntă cu mai multe probleme decât
colegii lor fără dizabilităţi. De exemplu, copiii cu tulburări de atenţie au
probleme de disciplinare, note mici sau incapacitatea de a-şi împlini sarcinile
(DuPaul & Stoner, 2003; Reid, Trout & Schartz, 2005).
Copiii cu tulburări emoţionale şi/sau
comportamentale sunt predispuşi deficienţelor academice la multe materii cum ar
fi cititul, matematica şi scrisul. După ce termină şcoala, aceşti elevi se
confruntă cu tot felul de probleme la găsirea unui loc de muncă şi la
integrarea lor în societate.
Având în vedere faptul că, în ultimii
40 de ani, s-a extins folosirea tehnologiei în clasă, a apărut speranţa unei
îmbunătăţiri a participării la activităţile din clasă a copiilor cu
dizabilităţi.
Aplicaţiile bazate pe utilizarea calculatorului,
cuplate cu un software nou şi îmbunătăţit şi cu dispozitive mai bune de
adaptare, ar putea fi de mare ajutor copiilor cu dizabilităţi, pentru
finalizarea educaţiei lor şi pentru a devein productivi în societatea din care
fac parte.
Kulik şi Kulik (1987) au comparat invenţia
calculatorului şi impactul său asupra educaţiei cu invenţia tiparului în
secolul al XV-lea. În acelaşi mod, mulţi susţinători ai educaţiei bazate pe
tehnologie au subliniat importanţa apariţiei erei calculatorului în domeniul
educaţiei.
Pentru a ne forma o părere,folosirea
calculatorului în clasă pentru susţinerea procesului de învăţare poate fi
apreciat în două moduri: fie ca învăţare „de la” calculatoare, fie ca învăţare
„cu ajutorul” calculatoarelor. Învăţarea „de la” calculatoare reprezintă forma
tradiţională de folosire a calculatoarelor în clasă, este descrisă de Murphy,
Penuel, Means, Korbak şi Whaley (2002) ca fiind introducerea discretă a
programelor de software educaţional, inclusiv a învăţării ajutate de calculator
(IAC), a învăţării bazate pe calculator
(IBC), sistemele de învăţare integrată, şi alte aplicaţii software.
Computerele sunt folosite de elevii cu dizabilităţi pentru a efectua diferite exerciţii specifice. Învăţarea „de la” calculatoare, ca abordare educaţională a tehnologiei, poate lua multe forme, inclusive introducerea de către profesor a unor subiecte noi şi acordarea de oportunităţi de învăţare individuală. Pe de altă parte, învăţarea „cu ajutorul” calculatorului este folosirea calculatorului ca instrument de învăţare.
(IBC), sistemele de învăţare integrată, şi alte aplicaţii software.
Computerele sunt folosite de elevii cu dizabilităţi pentru a efectua diferite exerciţii specifice. Învăţarea „de la” calculatoare, ca abordare educaţională a tehnologiei, poate lua multe forme, inclusive introducerea de către profesor a unor subiecte noi şi acordarea de oportunităţi de învăţare individuală. Pe de altă parte, învăţarea „cu ajutorul” calculatorului este folosirea calculatorului ca instrument de învăţare.
Prin această abordare, educatorii au
realizat beneficiile utilizării calculatorului, inclusiv accesul la Internet,
ca mijloc de îmbunătăţire a abilităţilor elevilor de rezolvare a problemelor.
Această abordare extinde orizontul elevilor dincolo de pereţii sălii de clasă
în lumea telecomunicaţiilor, a cercetării on-line şi accesul la resurse pe care
comunitatea din care face parte nu i le poate asigura pe plan local.
A fost întrebuinţat în mod tradiţional
un model practic de instruire şi de remediere (Bender, 1986). În matematică,
potrivit lui Okolo et al. (1993), profesorii “au îmbrăţişat IBC-ul ca pe
un instrument eficient de transmitere a metodelor practice de care au nevoie
elevii pentru deprinderea abilităţilor”. Meditarea, care implică un copil mai
mare sau un adult, s-a dovedit a fi eficientă în îmbunătăţirea rezultatelor şi
a motivaţiei academice - în cazul elevilor expuşi riscurilor (Lazerton, Foster,
Brown, & Hamnel, 1988).
Prin intervenţii bazate pe tehnologie
înţelegem intervenţii ale căror caracteristici fundamentale au fost practici
bazate pe tehnologie, aici fiind incluse „intervenţii pe computer sau video,
programe multimedia, evaluare bazată pe tehnologie şi înregistrări audio cuvânt
cu cuvânt” (Maccini, Gagnon, & Hughes, 2002, pag. 247).
Folosirea suplimentară a computerului
ca o modalitate de învăţare este eficientă nu doar pentru familiaritatea
intervenţiei de instruire, ci şi pentru abilitatea elevilor de a ţine parţial
pasul cu prezentarea şi pentru motivaţia adiţională, inerentă în folosirea
computerului.
Surse:
No comments:
Post a Comment